fbpx

Moartea este interzisă în societatea noastră! Nu ai voie să mori!

Moartea este interzisă în societatea noastră. Dacă te îmbolnăvești nu ai voie să mori. Nu ai voie să mori înainte de termen. Nu trebuie să mori de tânăr. Este inadmisibil să renunți la luptă. Indiferent dacă poți sau nu mai poți să lupți, nu trebuie să îi dezamăgești pe cei din jur capitulând. Moartea este interzisă de aceea trebuie să lupți până la ultima suflare! Trebuie să lupți până când moartea chiar demonstrează că nu mai poate fi nimic de făcut.

Într-o societate care înțelege atât de puțin fenomenul morții, până și ceremonia înmormântării este realizată tot pentru cei vii – pentru a le ușura durerea și pentru a le mângâia conștiința. Chiar și incredibilele monumente funerare Bucuresti, de exemplu, sunt construite tot pentru cei vii, chiar dacă în aparență au fost realizate pentru cinstirea memoriei celor plecați în lumea celor drepți.

Aceste constructii funerare reprezintă dovada unei iubiri nemărginite și astfel parcă i se ia o piatră de pe inima celui rămas în viață. Astfel este capabil să accepte mai ușor trecerea în neființă a celui drag – organizând o înmormântare cu fast și construind un loc de veci special, în cinstea memoriei și relației avute cu persoana care s-a stins.

Unicul scop al sufletului este acela de a evolua!

Singura dorință a sufletului este evoluția. Când sufletul nu mai poate evolua în acel trup și în acea viață, se desprinde și astfel se instalează moartea. Mintea este cea care spune că misiunea ta nu s-a încheiat încă și că trebuie să înaintezi. Însă în realitate sufletul este singurul care cunoaște scopul și lungimea firului vieții.

Nu contează câți ani ai, ce planuri ai sau care sunt obligațiile tale. Nu contează realizările trupului. Nu contează dezvoltarea minții. Tot ceea ce contează este dacă sufletul mai vrea sau nu să trăiască în acel trup și în acea viață.

Așadar, când un om se îmbolnăvește totul depinde de hotărârea pe care sufletul o ia în privința vieții sau a morții.

Mintea este atașată de viață. Se teme de moarte. Vrea să trăiască cu orice preț. De aceea îi dictează trupului să reziste. Să lupte. Mintea nu vrea să accepte moartea. Pentru minte încetarea existenței este inadmisibilă. Și pentru că nici trupul nu vrea să moară, luptă alături de minte pentru continuarea vieții.

În plus, lumea exterioară, socitatea, familia și prietenii încurajează persoana în cauză să lupte. Să nu se dea bătut. Să nu accepte boala și să lupte împotriva ei, pentru a o birui. Și pentru ei moartea este inadmisibilă. Nu ai voie să mori când mai ai atâtea de făcut. Nu ai voie să mori când știi că ei vor suferi. Nu ai voie să mori când știi că de tine depind atâția oameni.

Cel mai frumos dar pe care i-l poți face unui om este acela de a-l face INDEPENDENT de tine!

Așadar, chiar dacă ești stâlpul familiei, odată cu tine nu trebuie să se încheie siguranța și traiul familiei tale. Dacă vrei să îți ajuți soția, copiii, frații si părinții trebuie să îi înveți să trăiască fără tine. Adică să dobândească pe forțele proprii toate resursele necesare pentru continuarea vieții – din toate punctele de vedere.

A-ți asuma responsabilitatea pentru traiul cuiva înseamnă a-l face dependent de tine. Așa cum am scris și mai sus, sufletului nu îi pasă de realizările sau de obligațiile tale. Misiunea și scopul lui sunt individuale. Când scopul este atins, sufletul pleacă fără să îi pese că lasă în urmă, de exemplu, o soție și doi copii fără venituri financiare. Știu, sună cumplit, însă este realitatea.

Dacă sufletul nu este de acord cu ceea ce mintea și trupul își doresc, oricât s-ar strădui ele, viața, așa cum o știm noi, nu va mai continua. Dacă sufletul a aflat cine este și a trăit experiența vieții pe care a dorit-o, misiunea s-a încheiat, iar sufletul va pleca.

Mintea si trupul sunt sclavii sufletului!

În cartea „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch am găsit următorul paragraf care mi-a plăcut mult: În momentul morții învățăm cine din triumviratul trup-minte-suflet conduce. Toată viața crezi că tu ești trupul tău. O parte din timp crezi că tu ești mintea ta. În momentul morții descoperi Cine Ești cu Adevărat. Ești întruchiparea sufletului tău și de tine depinde dacă arați la exterior cine ești cu adevărat sau îți irosești mare parte din anii vieții trăind contrar a cine ești cu adevărat.

Cu toate acestea, multe cărți de dezvoltare personală, NLP, spiritualitate, filosofie și așa mai departe spun că mintea poate muta munții din loc. Și că nu există nimic pe lumea aceasta pe care să ți-l dorești cu adevărat și pe care să nu îl poți obține.

Moartea nu este un eșec sau o renunțare! Reprezintă o misiune îndeplinită!

Și sunt perfect de acord cu această idee. Mintea mută munții din loc dacă și voința sufletului este aceeași. Un om care suferă de o boală gravă se poate vindeca INSTANT doar dacă și sufletul vrea același lucru. Dacă într-o fracțiune de secundă sufletul recunoaște că nu mai poate și că misiunea lui s-a încheiat, lupta minții și a trupului devine inutilă.

Tocmai de aceea sunt și mulți oameni care se sting atunci când sunt singuri. Sunt bravi și dornici să trăiască în fața celor dragi, însă când rămân singuri își eliberează sufletele captive în trupuri și în vieți care nu le mai sunt de folos.

Moartea este interzisă în societatea noastră!

Moartea este interzisă în societatea noastră, dar societatea este produsul minții noastre. Produsul egoului. Nu admite că este în regulă să mori. Nu este de acord cu dorința unui om de a muri. De aceea cei mai mulți își ascund această dorință și, uneori, nu o recunosc nici în ceasul al doisprezecelea. De ce? Pentru că ar însemna să îi împovărezi pe cei dragi cu o suferință pe care nu sunt pregătiți să o trăiască.

Cei dragi sunt mai dornici să creadă că ai murit ca un erou care a luptat până în ultima clipă decât să accepte faptul că în anumite situații moartea este de preferat în locul vieții. Dăm dovadă de egoism atunci când cerem unui om să trăiască. Nu spun că este în regulă să mori dintr-o cauză minoră sau să cauți moartea cu lumânarea, însă pentru suflet moartea este o eliberare. Moartea reprezintă îndeplinirea misiunii personale.

Moartea este interzisă deoarece pentru un medic sau o infirmieră moartea înseamnă un eșec. Pentru un prieten sau o rudă moartea înseamnă dezastru. Numai pentru suflet moartea este o ușurare, o eliberare.  – citat din cartea „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch

Acceptă cine ești cu adevărat și fructifică fiecare secundă a vieții tale fiind cine ești cu adevărat.

Astfel sufletul va atinge împlinirea binemeritată!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai citite - 7 zile

Comentarii recente

ULTIMELE ARTICOLE

%d blogeri au apreciat: