fbpx

Pânza de Păianjen de Cella Serghi – una din cărțile mele preferate!

Pânza de Păianjen de Cella Serghi este una din cărțile mele preferate. Spun asta deoarece mă regăsesc în Diana Slavu. Semăn mult cu Diana Slavu. Cred că pot iubi doar o singură dată în viață. Așa simt… momentan! Restul par a fi doar umbre ale iubirii mele adevărate. Reconstituiri nereușite. Speranțe deșarte. Minciuni pe care le trăiesc pentru a-mi astâmpăra pofta de emoție.

Așadar, deși simt… când simt… nu e iubire. Este doar atașament față de sentimentul de a fi îndrăgostită. Îmi place de mine îndrăgostită. Am mai spus-o. Când sunt îndrăgostită sunt mai drăguță. Sunt mai energică. Sunt mai puternică. Sunt mai determinată. Sunt mai focusată pe obiectivele mele.

Când sunt îndrăgostită, mă iubesc pe mine de fapt. Și îmi alung singurătatea prin așa-zisul „am nevoie de tine”. Pentru că un „am nevoie de tine” mă trezește la viață. Dar asta nu înseamnă că iubesc. Din păcate, mă folosesc așa cum mulți ne folosim unii de alții pentru diverse.

Nu știu să iubesc dezinteresat!

Am iubit cândva inimaginabil de profund, de greu și de intens. Nu mai am puterea să retrăiesc așa ceva și… sigur n-a apărut nici bărbatul care să aibă virtuțile și capacitățile necesare de a savura o astfel de iubire împreună cu mine. Iubirea care nu este pe deplin reciprocă se transformă într-o obsesie și este și o povară.

Zic să rămânem egoiști până când întâlnim iubirea adevărată. Îți permit să fii egoist cu mine dacă mă lași să fiu egoistă cu tine. Hai să ne înfruptăm egoul unul din carnea celuilalt. De sufletele noastre oricum pare să se fi ales praful. Sunt ca Diana Slavu, l-am iubit pe Petre Barbu, însă în lipsa lui mă mulțumesc și cu un Alex Dobrescu.

Pânza de Păianjen de Cella Serghi nu este neapărat un roman de dragoste, este un roman despre viață, iubire, sărăcie, luptă, frustrare, durere, singurătate, căsnicie, infidelitate și prietenie.

Cartea Pânza de Păianjen de Cella Serghi este una din cărțile mele preferate!

cella serghi
Cella Serghi

La 16 ani Diana Slavu se îndrăgostește de pictorul Petre Barbu pentru care dezvoltă o iubire platonică. Nu ajunge niciodată să își consume povestea de dragoste cu Petre Barbu, de aceea în mintea și în spiritul ei acesta devine idealul de bărbat pentru ea. Pe Petre Barbu îl va căuta ulterior în fiecare bărbat cu care va relaționa, el rămânând în gândurile ei. Cu toate acestea, la 20 de ani Diana se mărită cu Michi Ionescu, un bărbat pe care deși nu îl iubește pasional, regăsește în el sentimentul de acasă. Michi îi asigură liniște și siguranță, dar în mai puțin de 2 ani aceasta constată că liniștea și siguranța nu îi sunt de ajuns și că ființa ei are nevoie de mai mult, are nevoie să trăiască.

Chiar dacă Diana este convinsă că singurul bărbat pe care îl iubește și îl va iubi vreodată este Petre Barbu, convingerile îi sunt răsturnate cu susul în jos deoarece eroina noastră ajunge să se îndrăgostească nebunește de Alex Dobrescu, un cuceritor incurabil cu care aceasta comite întâiul adulter față de soțul ei. Alex Dobrescu este așa cum sunt mulți bărbați în ziua de astăzi: atrăgător, cuceritor, șarmant, pasional, inteligent, interesat de ea… însă cu o latură depresivă și cu un puternic impuls distructiv la adresa femeilor. Cu cine rămâne Diana? Cu Petre, cu Michi sau cu Alex? Voi pe cine ați miza? Ei bine, cartea are un sfârșit deloc previzibil, așa că vă îndemn să o citiți, cu siguranță o să vă placă.

„Vezi, așa îmi închipui viața, ca o pânză de paianjen imensă, cenușie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Și undeva păzește carnivorul: PĂIANJENUL!”

Diana se naște într-o pânză de păianjen și continuă să se încolăcească în ea până la maturitate când se vede nevoită să taie de la rădăcină toate ațele care au obligat-o să trăiască mai puțin decât consideră că merită, mai prejos de propriile ei dorințe.

Copilăria și adolescența eroinei sunt însemnate de sărăcie. Diana are zile când n-are ce mânca. Diana riscă să fie dată afară de la școală deoarece părinții abia își permit să îi plătească cheltuielile școlare. Diana împrumută haine sau îi sunt confecționate de propria mamă. Diana se vede nevoită să se prefacă bogată pentru a se putea integra în societate și pentru a-și putea face prieteni. Deși dispune de frumusețe și inteligență peste medie, Diana Slavu trece prin tot felul de întâmplări dureroase, încărcate de rușine și frustrare. Încă de mică Diana învață să lupte și să muncească pentru fiecare lucrușor pe care îl obține, oricât ar fi el de neînsemnat, uneori chiar și pentru lingura de mâncare pe care o duce la gură.

Pe scurt, Pânza de Păianjen este un roman pe care orice femeie ar trebui să îl citească. Publicat în 1938, Pânza de Păianjen este un roman preponderent autobiografic. Acțiunea se petrece în România, dar și în străinătate. Printre orașele descrise magistral în carte sunt București, Constanța, Brăila și Balcicul bulgarilor. Marea este evocată adesea și reprezintă imaginea vie a dorului și zbuciumului Dianei Slavu. Printre sentimentele constante regăsite în acest roman se numără iubirea și frica, mai ales frica zilei de mâine.

Mulți ne zbatem în Pânza de Păianjen, nu-i așa?!

Pânza de Păianjen de Cella Serghi redă durerea unei vieți trăite cu intensitate. Această carte descrie adevărul unei vieți reale și autentice și este scrisă în perfectă cunoștință de cauză deoarece sărăcia, frica, moartea, iubirea, infidelitatea, nevoia de libertate, ambiția, mândria, obsesia, singurătatea și abandonul nu pot fi descrise din imaginație, fără să fi fost trăite. Acest gen de stări și sentimente nu pot fi inventate, ele pot fi așternute pe hârtie doar dacă sunt trăite pe viu!

Diana Slavu este întruchiparea femeii românce, așa cum este ea de 100 de ani încoace! Cella Serghi ne-a oferit în Pânza de Păianjen o poveste veșnică despre viață și iubire!

S-ar putea să îți placă și Invitația la Vals de Mihail Drumeș!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai citite - 7 zile

Comentarii recente

ULTIMELE ARTICOLE

%d blogeri au apreciat: