fbpx

Punct de saturație

Punct de saturație! Este atins! Spun STOP! Gata! De astăzi învăț să fiu un om nou! Dacă nu dau voie să fiu atinsă, nimeni nu mă poate răni. Obișnuiesc frecvent să găsesc vinovați! Greșit! Vinovată sunt eu. Eu, cea care dau voie să intre în viața mea tot felul de oameni – unii buni, alții mai puțin buni. Ar trebui să nu-mi mai las aripile frânte de orice neica nimeni. Și totuși sunt om, iubesc oamenii și încă nu mi-am pierdut încrederea în ei. Mă dau cu capul de pragul de sus. Mă doare fenomenal de mult atunci când sunt rănită. TU simți la fel! Nu ești cu nimic mai diferit decât mine. Ai fost înșelat în afaceri. Ai fost dezamăgit de oameni. Ai fost părăsit de persoana iubită. Apropiații ți-au întors spatele. Ai văzut greul, l-ai simțit, ai suferit. La fel ca mine! DAR… ca orice om, ai și tu un punct de saturație. Atunci când cuțitul ajunge la os, TREBUIE să spui STOP! Da, fă-o! Îți va fi mult mai bine. Deși aparent vei suferi și te vei da cu capul de toți pereții, durerea se va diminua în timp.

Toate lucrurile tind să revină sau să ajungă către MEDIE. Tristețea nu este permanentă. Fericirea nu este nici ea de durată. Totul se transformă și, mai devreme sau mai târziu, se ajunge la stare de bine. Odată ce-ai atins starea de bine, fă ceva ca să urci. Treaptă cu treaptă trebuie să urci mai sus de media stării de bine. Excelează! Acum! Acum e momentul! Dacă azi ești bine, mâine poți să fii foarte bine. Dar nu despre dezvoltare scriu acum. Ci despre PUNCTUL DE SATURAȚIE atât de des întâlnit în rândul oamenilor. Când îmi ajunge cuțitul la os, când simt că mă sufoc și nu mai pot să trăiesc în acel cerc viciuos, tai răul de la rădăcină, oricât aș sângera de mult. Doare ca naiba. Plâng de mă tăvălesc pe jos. Da, plâng. Eu care nu plâng decât foarte rar. Dar decât să trăiesc sugrumată. Decât să mă îngrijoresc tot timpul pentru ziua de mâine, mai bine mă eliberez de stres și o iau de la zero cu altceva sau altcineva. Întâi îmi dau timp să mă vindec, apoi, îmi ofer vreme ca să mă dezvolt.

Nu pot să stau lângă oamenii care îmi frâng aripile. Nu pot să muncesc pentru oamenii pe care nu-i respect. Nu pot să iubesc oameni care nu mă iubesc îndeajuns de mult încât să mă suporte în varianta mea cea mai proastă. Dacă nu sunt de suportat atunci când sunt tristă, nesuferită sau răutăcioasă, atunci sigur acei oameni nu mă merită în preajma lor în varianta mea cea mai bună. Sigur că doar gura este de mine. Acord credit și încredere chiar și celor care nu mă merită. Sper și sper și sper, până nu mai suport. Și-odată atins punctul de saturație… s-a terminat! Spun PA la tot ce-mi face rău. Sunt absolut convinsă că și tu pățești la fel. Însă… tu ce faci? Spui STOP sau RĂMÂI să suferi? Alegi varianta sănătoasă sau pe cea bolnavă? Nu uita, tu contezi cel mai mult! Dacă ceilalți nu țin cont de tine, nici tu n-ar trebui să ții cont de ei. Nu merită! Nu te merită!

Articolul precedentSemnătura ta poate fi autograf
Articolul următorDurerea schimbă omul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai citite - 7 zile

Comentarii recente

ULTIMELE ARTICOLE

%d blogeri au apreciat: