Referendumul pentru familia tradițională nu o să te facă un părinte mai bun sau un partener cinstit!

Degeaba mergem la referendumul pentru familia tradițională dacă noi vom continua să creștem și să educăm copii care la maturitate vor deveni adulți mutilați, cu un bagaj imens de complexe, frici și probleme pe umeri.

Referendumul pentru familia tradițională nu o să te facă un părinte mai bun sau un partener cinstit!

Și pentru că referendumul pentru familia tradițională este un subiect extrem de disputat în ultima vreme, am decis să scriu și eu câteva cuvinte vis-a-vis de acest subiect chiar dacă știu puține, spre deloc, despre politică. De fapt nu despre politică vreau să scriu, nici despre Dragnea, nici despre Viorica Dăncilă, nici despre PSD, #rezist sau alte minunății cu haștag, ci despre FAMILIE și COPII.

Părerea mea este că acest referendum nu este o măsură politică pentru redefinirea familiei tradiționale și nici o campanie prin care sunt susținute minoritățile sexuale, ci o manevră menită să ne distragă atenția de la adevăratele probleme cu care se confruntă țara noastră. Ceea ce este și mai interesant este că acest tertip funcționează. Deja lumea s-a împărțit în două tabere: homofobii care apără și doresc continuitatea familiei tradiționale și cei care înțeleg că familia înseamnă mai mult decât un bărbat, o femeie și un copil care poartă același nume și care, probabil, trăiesc sub același acoperiș.

Nu știu la ce rezultate se așteaptă lumea după referendumul din 7 octombrie, însă clar referendumul pentru familia tradițională nu o să te facă un părinte mai bun, un partener cinstit, un familist convins sau, pur și simplu, un om în adevăratul sens al cuvântului, dacă nu ai resurse și nu faci eforturi pentru a trăi conform credințelor și principiilor pe care le scoți pe gură, dar pe care, atunci când nu se uită nimeni la tine, nu le respecți. Ipocrizia este o caracteristică des întâlnită în rândul oamenilor și până nu ne vom vindeca de ea, nu vom reuși să vedem lucrurile obiectiv.

Și dacă s-ar legaliza căsătoria între persoanele homosexuale, eu tot nu cred că bieții oameni sunt pregătiți emoțional să facă acest pas. Gay sau hetero de suntem, nu avem o educație în acest sens, nu ne învață nimeni cum să gestionăm astfel de situații, nu suntem învățați să ne acceptăm emoțiile și să ni le manifestăm, nu știm cum să iubim onest și sănătos și, mai ales, nu știm cum să respectăm oamenii, viețile și poveștile de iubire ale acestora.

Cât despre întrebarea…

Ce le spunem copiilor noștri când vor vedea doi bărbați sărutându-se pe stradă?

Cred că de data aceasta ne folosim copii pentru a ne scoate la iveală frustrările și fobiile. Nimeni nu atentează la inocența și siguranța copiilor noștri/voștri, nu asta e problema, ci faptul că unii dintre noi suntem deranjați de prezența cuplurilor gay și nu vrem, sub nicio formă, să fim martori sau părtași la manifestările lor de afecțiune în public. V-ați întrebat de ce? Poate că acolo în interiorul nostru se află o ruptură, o problemă nerezolvată din copilărie, o frică, o traumă pe care nu am reușit să o depășim și care, probabil, are legătură cu părinții noștri și cu modul în care ne-au crescut, educat și iubit.

Nimeni nu te învață cum să fii un părinte bun, cum să-ți iubești și cum să-ți educi copilul. Acesta sunt calități și abilități care se dobândesc în timp. Dacă tu ești un om onest, corect, asumat și rațional, atunci îți vei putea adapta capacitățile pentru a forma acel pui de om căruia i-ai dat naștere. Copilul sănătos crește într-un mediu sănătos și fericit. Oricât i-ai ascunde problemele, el le vede, le simte și îl afectează, chiar dacă face parte dintr-o familie tradițională care îl protejează de orice rău. Oricât ți-ai proteja copilul, ca părinte ești dator să îl pregătești să devină un adult ancorat în realitate, nu un bezmetic care habar n-are ce-i pe lumea asta, incapabil să se adapteze. Protejându-l prea mult, s-ar putea să îl mutilezi, să îl crești cu un handicap emoțional… și nu cred că vrei asta. Arată-i realitatea și explică-i lucrurile pe măsura capacității lui de înțelegere, nu-l ține închis într-o iluzie. Iluzia îi va aduce în viață doar dezamăgiri și suferințe. Îl vei face o pradă ușoară în fața durerii.

Ce îi explici copilului tău când vede un copil cu dizabilități pe stradă și realizează că acel copil este diferit față de el?

Ce îi explici copilului tău când în cercul lui de prieteni se află un rrom sau un copil de culoare?

Ce îi explici copilului tău când realizează că sexul lui este diferit de sexul prietenului sau prietenei sale?

Cum îi explici venirea sa pe lume?

Cum îi explici plecarea voastră, a părinților, în străinătate și abandonul la bunici? Pentru că el simte totul ca pe un abandon!

Cum îi explici copilului divorțul de celălalt părinte al său?

Cum îi explici copilului că unul din părinți este alcoolic?

Cum îi eplici copilului când unul dintre părinți este infidel, iar el remarcă absența celuilalt părinte?

Cum îi explici copilului violența în familie?

Cum îi explici copilului bătaia pe care i-o administrezi din când în când?

Cum îi explici copilului sărăcia în care îl ții?

Cum îi explici copilului tău trădarea, frica, abuzul, rușinea și minciuna?

Ce îi vei explica dacă el va fi bătut sau batjocorit de alți copii pentru că, într-o anumită măsură, este diferit de ceilalți copii?

Cum îi explici copilului tooooaaate lucrurile pe care le va întreba, și nu sunt puține la număr?

Îl vei minți? Așa crezi tu că îl protejezi? Așa exemplu îi oferi?

Copilul trebuie să afle ADEVĂRUL de la o vârstă fragedă, explicat pe măsura capacității lui de înțelegere. Copilul trebuie să înțeleagă că trăim într-o lume imensă, că fiecare om este diferit, unic și special, că fiecare dintre noi avem dreptul să iubim și să fim iubiți. Copilul trebuie învățat lecția sincerității și a tolenței. Copilul trebuie să respecte. Copilul trebuie să fie manifestarea binelui și a frumosului, nu un instrument pe care noi, adulții, se pare că îl folosim, din când în când, pentru a ne atinge diverse scopuri mai mult sau mai puțin meschine.

Apropo, faci un copil pentru a avea o familie, pentru a fi în rândul lumii sau pentru că el este rodul iubirii tale cu partenerul tău? Faci un copil pentru a-ți pansa rănile și pentru a-ți ascunde singurătatea în doi sau pentru că divinitatea ți l-a dat exact în momentul perfect al vieții tale?

Când facem toate răutățile și perversitățile posibile, unde ne mai e credința și respectul pentru Dumnezeu?! De ce homosexualitatea este o boală impardonabilă, dar suntem capabili să iertăm și să uităm o trădare sau chiar o crimă?! De ce criminalul este demn de iertare și homosexualul nu?

Familia înseamnă iubire, liniște, pace, siguranță, confort, înțelegere, respect. Familia înseamnă ACASĂ, locul în care te simți cel mai bine. Familia nu este formată doar dintre o mamă, un tată și unul sau mai mulți copii. Familia nu reprezintă legătura de sânge, ci conexiunea mentală și legătura sufletească.

Nu interesul sau gradul de rudenie ne transformă într-o familie, ci IUBIREA complet dezinteresată, iubirea aceea în care dăruiești fără să aștepți ceva în schimb.

Degeaba mergem la referendumul pentru familia tradițională dacă noi vom continua să creștem și să educăm copii care la maturitate vor deveni adulți mutilați, cu un bagaj imens de complexe, frici și probleme pe umeri.

2 COMENTARII

  1. Eu cred ca ai probleme grave!!! Ai fost abandonata de parinti sau ai avut o copilarie dezastruoasa! Pai ce are referendumul pentru definirea familiei cu modul cum acestia se comporta in familie?! 🙂 nu are nimeni nimic cu cei care au handicapul de a fi atrasi de persoane de acelasi sex si da este un handicap! Tu autor sau autoare ai copiii??? Daca s-ar intampla ceva cu familia ta ( doamne fereste nu doresc raul nimanui) si copilul tau ar ramane orfan ai fi de acord sa fie crescut de doi handicapati?! Ce educatie ar primi acesta acasa?!

    • Bună,
      nu împărtășim aceleași idei! 🙂
      1. Nu am fost abandonată de părinți.
      2. N-am avut o copilărie nefericită.
      3. A fi gay nu înseamnă să fii handicapat… dacă s-ar întâmpla ceva cu familia mea, aș prefera ca al meu copil să fie crescut într-un mediu în care să domnească iubirea, liniștea și siguranța. Nu ar conta dacă ar fi crescut de un cuplu de persoane cu același sex, de o bătrână sau de o persoană singură.
      Să nu exagerăm, cuplurile gay nu cresc copii „handicapați”, cum îi numești tu.
      Dar îți respect opinia și îți mulțumesc pentru vizită!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai citite - 7 zile

Un exemplu de afacere de succes: TopTur Transport

Un exemplu de afacere de succes? Ai așa ceva? Ce-ți trebuie pentru a înființa o afacere de succes? Bani! Și mai ce? Vaste cunoștințe în domeniul ales....

Comentarii recente

ULTIMELE ARTICOLE

Relațiile de codependență: Nu vreau să (te) pierd niciodată!

Relațiile de codependență sunt cele mai toxice relații. Ele nu sunt guvernate de armonie, înțelegere și încredere, așa cum se întâmplă în cazul relațiilor...
%d blogeri au apreciat: