fbpx

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi – scrierea onestă a tuturor timpurilor!

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi – scrierea onestă a tuturor timpurilor!

Așa cum un consumator de narcotice, bețivul, fumătorul nu mai sunt oameni normali, așa și omul care a cunoscut câteva femei pentru plăcerea sa deja nu mai este normal, e un om stricat pentru totdeauna, un desfrânat.

Așa cum un bețiv și un consumator de narcotice pot fi recunoscuți imediat după figură, după gesturi, așa se poate recunoaște și un desfrânat.

Un desfrânat se poate abține, poate lupta, dar el nu va avea niciodată o atitudine simplă, clară, pură, frățească față de o femeie.

După cum privește, examinează o femeie tânără, poți afla imediat un om desfrânat. Și eu am devenit desfrânat și așa am rămas, iar asta m-a distrus.

(…)

Doar depravarea nu constă în ceva fizic, doar desfrâul nu înseamnă vreo monstruozitate fizică; depravarea, depravarea adevărată constă tocmai în eliberarea de relațiile morale față de o femeie cu care intri într-o comunicare fizică. Și tocmai această eliberare mi-o consideram eu un merit. Țin minte cât m-am chinuit o dată, când nu am apucat să îi plăteasc unei femei care, probabil, îndrăgostindu-se de mine, îmi cedase. M-am liniștit numai atunci când i-am trimis bani, arătând în felul acesta că, din punct de vedere moral, nu mă consideram deloc legat de ea.

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi

Astfel definește, cu adevărat franc, Lev Tolstoi desfrânarea. Din punctul meu de vedere este cea mai realistă definiție, o definiție pe care ar trebui să și-o însușească fiecare dintre noi, dar mai ales femeile care, orbite fiind de iubire, scuză faptele iubiților lor infideli afirmând despre ei că sunt neînțeleși, neiubiți și privați de o afecțiune pură. În realitate infidelul, și mai cu seamă depravatul, nu este nici neînțeles, nici neiubit, ba chiar primește dragoste și afecțiune cum, poate, nu primesc mulți bărbați pe lumea aceasta. Însă în depravarea lor, în foamea lor de relații carnale, folosesc femeia pentru propria plăcere, pentru că pot și pentru că le este permis să își exercite această putere asupra acestei ființe naive, femeia.

Un desfrânat nu știe să iubească și nu poate fi salvat prin iubire pură, dacă el nu își dorește acest lucru și dacă legătura sufletească dintre cei doi nu este pe deplin reciprocă. Rareori desfrânatul lasă garda jos pentru a iubi. De ce ar face-o?! Desfrânarea este mai facilă și, uneori, mai înălțătoare pentru hrana egoului.

Pe fondul unei astfel de depravări Pozdnîșev o ia de soție pe cea considerată a fi aleasa inimii sale. O alege pentru că este deosebit de frumoasă, pentru că nu pare proastă și pentru că, spre deosebire de majoritatea femeilor, pare înzestrată cu calități morale desăvârșite. Se căsătorește cu ea pentru că lângă ea nu are grija infidelității.

Gelozia este o boală grea!

Relația lor avansează rapid, iar căsnicia lor se degradează și mai rapid. Dau naștere a cinci copii, iar acest fapt îi îndepărtează și mai mult. Divorțul este de neconceput, mai ales când încă există potrivire sexuală, dar și pentru că a lor căsătorie pare un armistițiu și un angajament pe care niciunul din ei nu este dispus să le întrerupă.

Se ceartă des din toate nimicurile. Scandalul face parte din viața lor obișnuită de familie. Își spun cuvinte grele. Se urăsc și s-ar omorî unul pe altul, însă încă mai au puterea de a se stăpâni. Se stăpânesc până într-o zi când Pozdnîșev începe să își suspecteze soția de infidelitate. Crezând că ea se culcă cu partenerul ei muzical, în nebunia lui, se întoarce din delegație la miezul nopții, cu scopul de a-i prinde în fapt. Îi găsește împreună, însă nu în dormitor așa cum ar fi firesc, ci în salon, mâncând. Orbit de gelozie, își omoară soția, înjunghiind-o cu un pumnal grecesc. O omoară fără ca adulterul să îi fie pe deplin confirmat. Ce se întâmplă mai departe, cum se transformă Pozdnîșev, unde ajunge acesta, ce se întâmplă cu copiii, îi este confirmată infidelitatea, are remușcări? Te las pe tine să descoperi.

Sonata Kreutzer este o operă literară desăvârșită cu un mesaj deosebit de complex și de puternic. Datorită mai ales acestei nuvele, pentru că nu am citit de la el decât Sonata Kreutzer, Doi Husari și Fericirea Vieții de Familie, Lev Tolstoi a devenit unul din scriitorii mei favoriți. De ce? Pentru că este cel mai sincer dintre toți, pentru că rezonez cu filosofia lui de viață și pentru că, spre deosebire de alți scriitori, nu protejează cititorul din dorința de a nu-l leza moral.

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi

Contele Lev Tolstoi
Contele Lev Tolstoi

Lui Lev Tolstoi nu îi pasă dacă cititorul se sperie, nu înțelege sau nu este de acord cu el, îi dezvăluie în față propriul adevăr și pentru acest fapt îl consider un scriitor nu doar genial, ci mai ales cinstit. De aceeași părere este și Mahatma Gandhi:

Tolstoi a fost omul cel mai cinstit al vremii sale. Întreaga lui viață a fost o căutare permanentă, o strădanie necontenită de a afla adevărul și de a-l aduce în viața de zi cu zi. Tolstoi nu a încercat niciodată să ascundă ori să înfrumusețeze adevărul; fără a se teme nici de puterea religioasă, nici de cea laică, el a arătat lumii adevărul universal, incontestabil și lipsit de orice compromis.

Următoarea carte pe care vreau să o citesc de la Lev Tolstoi este chiar Spovedanie – Autobiografia. Căutând sensul vieții, urmată de Anna Karenina și Război și Pace.

În Sonata Kreutzer, Lev Tolstoi își scrie părerile despre ororile din cadrul unei căsnicii care nu se bazează pe unitatea idealurilor și pe înrudirea spirituală, despre depravare, imoralitate, infidelitate, gelozie, iubire, moarte, copii și despre etosul sexual al acelei epoci. Cititind, realizezi că desfrâul și depravarea sunt încă de actualitate. Ispita este la tot pasul, iar femeia, deși astăzi este considerate a fi egala bărbatului, ocupând funcții de conducere în orice domeniu, încă este privită ca un instrument al plăcerii.

Femeia este un instrument al plăcerii!

Femeii i se oferă libertatea să meargă la studii și să ocupe funcții, dar este privită ca un instrument al plăcerii. Învățați-o cum este învățată la noi, să se privească astfel, și ea va rămâne mereu o ființă inferioară. Sau, cu ajutorul unor doctori ticăloși, va preveni nașterea de prunci, adică va fi pe deplin o prostituată care a coborât nu la gradul de animal, ci la cel de obiect, sau va fi ceea ce este în cea mai mare parte a cazurilor, o bolnavă la nivel sufletesc, o isterică, o nefericită, așa cum este, fără posibilitatea unei dezvoltări spirituale.

Gimnaziile și cursurile nu pot schimba asta. Asta poate schimba doar felul în care bărbații le privesc pe femei și felul în care se privesc ele însele. Iar asta se va schimba numai atunci când femeia va considera că poziția sa cea mai înaltă este aceea de fecioară, nu ca acum, când cea mai înaltă stare a omului este o rușine, o rușine mare.

Cât timp lucrurile stau așa, idealurile oricărei fete, indiferent de pregătirea ei, vor fi aceleași, și anume de a atrage cât mai mulți bărbați, cât mai mulți masculi pentru a avea posibilitatea alegerii.

Iar faptul că ea știe mai multă matematică, iar alta știe să cânte la harfă, nu va schimba nimic. Femeia e fericită și obține tot ce poate dori când îl prinde în mreje pe bărbat. De aceea principala sarcină a femeii este de a ști să-l prindă în mreje pe bărbat. Așa a fost și așa va fi.

Scopul femeii este de a-l prinde în mrejele ei pe bărbat!

Citește paragraful de mai sus și află că Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi a văzut lumina tiparului în 1889. În 130 de ani femeia este aproape aceeași și principalul ei scop este același: de a-l prinde în mreje pe bărbat pentru că astfel obține tot ceea ce își poate dori. Știu ce o să spuneți, că acuz femeia de materialism. Nu fac asta. Femeia se poate realiza și singură din punct de vedere financiar, însă nu va fi niciodată pe deplin fericită sau împlinită fără un bărbat în viața ei și fără o iubire reciprocă.

Sonata Kreutzer a stârnit un mare scandal în Rusia în momentul apariției, iar în SUA chiar au fost interzise anumite pasaje, fapt care o face să fie și mai valoroasă în informații. A fost cenzurată pentru că Tolstoi a îndrăznit asocierea cu Sonata Kreutzer a lui Beethoven, dar și pentru că adevărul lui este greu de înțeles și de digerat de oameni.

Deși are puțin peste 100 de pagini, Sonata Kreutzer este o operă literară incontestabilă și, deloc surprinzător, redă parte din întâmplările din propria sa căsnicie cu soția sa, Sofia Andreevna. La 34 de ani Contele Lev Tolstoi se căsătorește cu ea, pe când aceasta avea doar 18 ani. Fac împreună 12 copii, dar fericirea lor este greu încercată de-a lungul anilor. Lev este un bărbat gelos, însă pe bună dreptate căci se presupune că frumoasa Sofia l-a înșelat cu un muzician rus, celebru la acea vreme, Serghei Ivanovici Taneev. Însă Lev nu e crud precum Pozdnîșev și nu își omoară soția.

Lev Tolstoi este unul din scriitorii mei preferați și este în mod cert un scriitor de seamă al epocii vârsta de aur a literaturii ruse.

S-ar putea să îți placă și Pânza de Păianjen de Cella Serghi.

2 COMENTARII

  1. Tolstoi este și autorul meu preferat. Este extraordinar de actual, clar, concis și profund (despre Dostoievski nu pot spune același lucru, dar e vorba doar de preferințe personale).
    Mie mi-au plăcut în mod deosebit „Moartea lui Ivan Ilici”, „Invierea” și „Anna Karenina”, dar și „Sonata”, pe care le-as recomanda oricui. „Război și pace” nu mi-a placut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai citite - 7 zile

Comentarii recente

ULTIMELE ARTICOLE

%d blogeri au apreciat: